În ultima săptămână, Consiliul Concurenței a anunțat că a identificat îngrijorări concurențiale în privința a două concentrări economice notificate lui: preluarea rețelei de magazine Merci de către Moldretail Grup SRL („Linella”, „Fidesco”, „Fourchette” etc.) și preluarea activelor Natur Bravo de către Orhei-Vit.
Având în vedere îngrijorările exprimate de autoritate, cele două tranzacții oferă un bun prilej pentru a explica modul în care sunt analizate concentrările economice și ce înseamnă, în realitate, astfel de anunțuri ale Consiliului Concurenței. Totodată, voi încerca să explic de ce aceste comunicări nu sunt simple formalități și de ce ar trebui urmărite nu doar de companiile implicate, ci și de concurenți, furnizori și chiar de consumatori.
CONȚINUT:
De ce trebuie urmărite anunțurile Consiliului Concurenței?
1) Preluarea rețelei Merci de către Modretail Grup
– Ce îngrijorări a identificat Consiliul Concurenței?
– Cum sunt soluționate, de regulă, astfel de probleme?
– Cum identifică autoritatea aceste zone?
– O întrebare esențială: cum Consiliul Concurenței selectează companiile concurente pe care le include în analiza sa?
– O altă îngrijorare importantă: afectele asupra furnizorilor
– Dar oare este suficient?
– Impactul asupra concurenței între furnizori și asupra portofoliilor comerciale
– „Dar de ce li se tot permite să crească în continuare?”
– O observație procedurală interesantă
2) Preluarea activelor ÎCS ”Natur Bravo” SA de către ”Orhei-Vit” SRL
În loc de concluzie
De ce trebuie urmărite anunțurile Consiliului Concurenței?
Ori de câte ori examinează o notificare privind o concentrare economică, Consiliul Concurenței publică un anunț în acest sens. Dacă, în urma analizei preliminare, ajunge la concluzia că tranzacția ar putea ridica probleme de concurență, autoritatea poate iniția o investigație aprofundată (așa-numita Fază II), pentru a evalua în detaliu efectele probabile ale tranzacției asupra pieței și de găsi modalități prin care efectele negative pentru piață ar putea înlăturate.
Prin aceste anunțuri, Consiliul invită toate persoanele interesate să prezinte observații privind efectele tranzacției. Pot interveni concurenții, furnizorii, clienții, asociațiile de afaceri sau orice altă persoană care consideră că tranzacția i-ar putea afecta interesele.
În practică însă, aceste anunțuri sunt adesea ignorate, iar observațiile din partea participanților la piață sunt formulate foarte rar. Iar ulterior, după adoptarea deciziei, apar critici la adresa soluției autorității. Tocmai în această etapă, când analiza este încă în desfășurare, participanții la piață pot furniza informații pe care Consiliul Concurenței nu le poate obține întotdeauna prin propriile investigații. Mai mult, astfel de observații pot influența în mod real rezultatul analizei. În cel puțin un caz important examinat în ultimii ani, analiza aprofundată și angajamentele impuse au fost influențate în mod semnificativ de informațiile și argumentele prezentate de participanții pieței.
Desigur, și Consiliul Concurenței ar putea adopta o abordare mai proactivă, solicitând mai des opiniile actorilor relevanți, în loc să se limiteze la publicarea unui anunț pe pagina sa web. Totuși, acest lucru nu schimbă faptul că orice întreprindere sau persoană care consideră că ar putea fi afectată de o concentrare economică ar trebui să profite de această oportunitate și să prezinte observații argumentate. În multe cazuri, acestea pot avea un impact real asupra analizei efectuate de autoritate.
Să vedem acum ce probleme concurențiale au fost identificate în cele două tranzacții anunțate recent.
1) Preluarea rețelei Merci de către Modretail Grup
Înainte de toate, o precizare. Notificarea acestei tranzacții a fost depusă la Consiliul Concurenței în perioada în care activam în cadrul autorității. Deși dosarul nu a ajuns niciodată în fața Plenului pe durata mandatului meu, mă voi limita exclusiv la informațiile publice disponibile pe pagina Consiliului Concurenței și mă voi abține de la orice comentarii privind aspecte care nu au fost făcute publice.
– Ce îngrijorări a identificat Consiliul Concurenței?
La 23 iunie 2026, Consiliul Concurenței a anunțat că, în urma analizei preliminare efectuate, operațiunea ar putea conduce la o concentrare ridicată pe anumite piețe locale și că, „în anumite zone geografice (în raza izocronelor de 10 minute de mers pe jos), „Moldretail Group” SRL ar putea să obțină sau să își consolideze poziția dominantă pe piața comercializării cu amănuntul a produselor predominant alimentare.”
Tradus într-un limbaj mai puțin tehnic, aceasta înseamnă că autoritatea a identificat mai multe zone geografice/cartiere în care rețeaua Moldretail Grup este deja foarte puternică, iar preluarea magazinelor Merci ar putea reduce și mai mult presiunea concurențială, conducând la crearea sau consolidarea unei poziții dominante ale Moldretail Grup. Tocmai aceste zone vor face obiectul analizei aprofundate din partea Consiliului.
– Cum sunt soluționate, de regulă, astfel de probleme?
Identificarea unor îngrijorări concurențiale nu înseamnă automat că tranzacția va fi interzisă. În cele mai multe cazuri, părțile propun angajamente menite să elimine problemele identificate de autoritate.
În tranzacțiile din sectorul retail, cea mai frecventă soluție este cesionarea (divestiture) unor magazine din zonele problematice, astfel încât structura concurențială locală să fie menținută. Cu alte cuvinte, dacă într-un anumit cartier sau oraș concentrarea ar deveni excesivă, cumpărătorul poate fi obligat să renunțe la o parte dintre magazinele preluate.
Deocamdată nu știm câte magazine sunt vizate și în ce zone au fost identificate problemele concurențiale. Consiliul Concurenței nu a făcut publice aceste informații, ceea ce îngreunează o analiză independentă și limitează posibilitatea terților de a formula observații bine fundamentate.
– Cum identifică autoritatea aceste zone?
În cazurile care privesc magazine alimentare, analiza începe, de regulă, prin delimitarea pieței locale din jurul fiecărui magazin care urmează să fie preluat. În cazul de față, Consiliul Concurenței a utilizat o rază echivalentă cu aproximativ 10 minute de mers pe jos.
Ulterior, sunt identificate magazinele concurente din zona respectivă. Pe baza cifrei lor de afaceri sunt estimate cotele de piață, iar apoi este comparată structura pieței înainte și după realizarea tranzacției. Sunt calculați indicatori precum cotele de piață, indicele de concentrare a pieței (HHI) și variația acestuia în urma tranzacției (delta HHI). Acești indicatori permit autorității să identifice zonele în care concentrarea crește semnificativ.
Este important însă de subliniat că acești indicatori nu oferă, prin ei înșiși, răspunsul final. Ei reprezintă (sau, cel puțin, ar trebui să reprezinte) doar un instrument preliminar de screening, care semnalează piețele și zonele în care este necesară o analiză economică mai aprofundată. Decizia finală nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe acești indicatori, ci pe o evaluare economică complexă a efectelor probabile ale tranzacției, în special în cazurile mai sofisticate.
– O întrebare esențială: cum Consiliul Concurenței selectează companiile concurente pe care le include în analiza sa?
Poate cea mai importantă întrebare într-o astfel de analiză este una aparent simplă: care sunt concurenții care trebuie incluși în piața relevantă (și în analiza Consiliului)? Răspunsul determină aproape toate calculele care urmează – cotele de piață, indicele de concentrare, modificarea acestuia în urma tranzacției și, în final, concluzia privind existența unor probleme concurențiale.
Să presupunem că este analizată fuziunea dintre două supermarketuri de dimensiuni medii. Ce alte magazine trebuie incluse în analiză? Doar supermarketurile similare? Dacă răspunsul este afirmativ, piața va fi definită mai îngust, iar cotele de piață ale părților vor fi mai mari. Dar dacă includem și hipermarketurile din apropiere, care pot reprezenta o alternativă reală pentru consumatori, piața devine mai largă, iar cotele de piață ale celor două rețele scad. Dacă includem și magazinele mici de cartier sau magazinele specializate, cotele de piață se reduc și mai mult.
În mod normal, Consiliul Concurenței nu ar trebui să se bazeze nici pe clasificările prevăzute în alte acte normative sau pe criterii stabilite pentru scopuri diferite. De exemplu, Legea 231/2010 cu privire la comerţul interior include în aceeași categorie (categoria B) toate unitățile comerciale cu o suprafață de vânzare cuprinsă între 30 și 400 m². Din perspectiva acestei legi, un magazin de 40-50 m² și unul de 350-400 m² fac parte din aceeași categorie. Din perspectiva concurenței însă, concluzia poate fi cu totul alta. Cele două magazine pot avea un sortiment foarte diferit, pot atrage categorii diferite de consumatori și pot exercita o presiune concurențială diferită asupra altor comercianți. Prin urmare, o astfel de clasificare legală nu poate fi utilizată automat pentru definirea pieței relevante.
Același lucru este valabil și în cazul magazinelor specializate. Deși multe dintre acestea comercializează, pe lângă produsele în care sunt specializate, și alte produse alimentare sau de uz casnic, ele pot funcționa după un model comercial diferit de cel al supermarketurilor tradiționale. Sortimentul, modul de prezentare a produselor, frecvența cumpărăturilor și comportamentul consumatorilor pot fi suficient de diferite încât acestea să exercite doar o presiune concurențială limitată asupra supermarketurilor. Tocmai de aceea, includerea sau excluderea lor din piața relevantă trebuie să rezulte dintr-o analiză economică a comportamentului consumatorilor, și nu din clasificări formale sau din simplul fapt că toate activează în comerțul alimentar.
Nu există un răspuns universal la toate aceste întrebări. De fiecare dată, în dependență de situația în fiecare zonă, situația pe piață, de comportamentul consumatorilor etc., răspunsul poate fi diferit. Practica Comisiei Europene ne spune că în materia concentrărilor economice, principiul de precedent nu prea se aplică – fiecare tranzacție trebuie analizată separat în contextul ei unic.
Va fi interesant de văzut cum a definit piața relevantă Consiliul Concurenței în această tranzacție și ce criterii economice au stat la baza analizei. Aceste aspecte vor deveni clare abia după publicarea deciziei motivate.
– O altă îngrijorare importantă: afectele asupra furnizorilor
O altă îngrijorare exprimată de Consiliul Concurenței vizează impactul tranzacției asupra furnizorilor care livrează în prezent produse către rețeaua Merci, dar nu colaborează și cu Moldretail Grup. Potrivit autorității, tranzacția „ar putea avea un impact negativ asupra furnizorilor, în condițiile în care ar putea închide piețele de desfacere pentru furnizorii care colaborează cu «MERCI» și nu colaborează cu rețelele de magazine ale «Moldretail Group» SRL”.
Ce înseamnă aceasta în practică?
În esență, Consiliul Concurenței pornește de la premisa că, după preluarea rețelei Merci, o parte dintre furnizorii care livrează în prezent exclusiv către aceasta ar putea să nu mai fie păstrați în portofoliul comercial al Moldretail Grup. Pentru acești furnizori, aceasta ar însemna pierderea unuia dintre principalele canale de comercializare a produselor lor și necesitatea identificării unor noi piețe de desfacere.
Această preocupare nu este nouă. Ea a fost invocată și în cazul preluării Fourchette-M de către Moldretail Grup. Atunci, una dintre condițiile autorizării tranzacției a fost menținerea, timp de trei ani, a relațiilor comerciale cu furnizorii care colaborau cu Fourchette-M. Scopul unei asemenea măsuri a fost de a le oferi acestora o perioadă de adaptare, fie pentru a-și consolida relațiile comerciale cu noua rețea, fie pentru a identifica alte canale de distribuție.
Este foarte probabil ca și în prezenta tranzacție să fie discutate angajamente similare.
– Dar oare este suficient?
Protejarea accesului furnizorilor existenți la rețea este importantă, însă problema nu se rezumă doar la aceasta. O astfel de soluție rezolvă doar situația imediată a furnizorilor afectați de tranzacție. Ea nu răspunde însă la o întrebare mai amplă: în ce măsură extinderea unei rețele comerciale poate modifica raportul de forțe dintre retailer și furnizorii săi și poate conduce la creșterea puterii de negociere a retailerului.
În ultimii ani, rețelele moderne de retail au devenit principalul canal de distribuție pentru numeroși producători agroalimentari. Pe măsură ce o rețea se extinde, crește și puterea sa de negociere în raport cu furnizorii. Nu întâmplător, Uniunea Europeană a adoptat Directiva 2019/633 privind practicile comerciale neloiale dintre întreprinderi în cadrul lanțului de aprovizionare agricol și alimentar. Scopul Directivei a fost tocmai reducerea dezechilibrului de putere economică dintre marile rețele comerciale și furnizorii lor.
Din această perspectivă, analiza unei concentrări economice în retail nu ar trebui să se limiteze la cotele de piață și la efectele asupra consumatorilor, ci să examineze și impactul asupra relațiilor dintre retaileri și furnizori. O rețea poate exercita o influență economică semnificativă chiar și fără a depăși pragul de 50% din piață, dacă reprezintă principalul canal de comercializare pentru un număr mare de producători.
În practica sa de până acum, Consiliul Concurenței s-a bazat adesea pe prezumția legală a poziției dominante, stabilită la o cotă de piață de 50%. Odată depășit acest prag, legea prezumă existența unei poziții dominante, fără a mai fi necesară demonstrarea detaliată a puterii de piață. În schimb, atunci când cota de piață rămânea sub acest nivel, analiza existenței unei poziții dominante era, de regulă, mult mai redusă.
Abordarea europeană este însă mai nuanțată. Atât Comisia Europeană, cât și autoritățile naționale din diferite țări ale Uniunii au constatat în numeroase cazuri existența unei poziții dominante la cote de piață sub 50%. În asemenea situații, simpla cotă de piață nu este suficientă, iar autoritatea trebuie să examineze și alți factori relevanți: barierele la intrare, intensitatea concurenței exercitate de rivali, puterea de negociere a clienților și furnizorilor, avantajele competitive ale întreprinderii, efectele de rețea și alte caracteristici ale pieței.
La nivel legislativ, mai multe state membre (România, Germania, Polonia, Lituania), în general, au stabilit prezumția redusă a poziției dominante la un prag de 40% din piață. Aceasta reflectă faptul că o întreprindere poate dobândi o putere de piață semnificativă chiar și fără a controla jumătate din piață.
În sectorul comerțului cu amănuntul, argumentele în favoarea unei asemenea abordări sunt și mai puternice. Relațiile dintre marile rețele comerciale și furnizorii lor au caracteristici economice specifice, iar puterea de negociere a retailerului poate deveni considerabilă la cote de piață relativ reduse. Nu întâmplător, Legea concurenței din Lituania stabilește, în mod special pentru întreprinderile care activează în comerțul de tip retail, o prezumție a poziției dominante la o cotă de piață de doar 30%. Legiuitorul lituanian a recunoscut astfel că, în acest sector, influența economică asupra furnizorilor poate apărea la niveluri de concentrare mult mai reduse decât pe alte piețe.
– Impactul asupra concurenței între furnizori și asupra portofoliilor comerciale
Mai există însă un aspect care merită analizat.
Când o rețea comercială se extinde, nu crește doar numărul de magazine, ci și oportunitățile de dezvoltare pentru furnizorii care deja lucrează cu ea. Pe măsură ce rețeaua se dezvoltă, acești furnizori își pot crește vânzările și își pot consolida poziția pe piață. Astfel, nu doar retailerul devine mai puternic, ci și producătorii sau distribuitorii care sunt deja prezenți în această rețeaua.
De exemplu, un producător de produse de panificație sau lactate prezent într-o rețea ar putea beneficia de extinderea acesteia într-o măsură mai mare decât concurenții săi. Din acest motiv, analiza unei concentrări nu ar trebui să se limiteze la poziția retailerilor implicați în tranzacție, ci ar trebui să ia în considerare și efectele asupra concurenței dintre furnizorii care activează pe piețele din amonte.
Aceste efecte de portofoliu sunt mai dificil de analizat și rareori sunt discutate în practica națională în Moldova. Totuși, pe măsură ce rețelele comerciale continuă să se consolideze, astfel de analize devin esențiale.
– „Dar de ce li se tot permite să crească în continuare?”
Aceasta este, probabil, cea mai frecventă întrebare pe care o aud atunci când vine vorba despre marile rețele comerciale din Republica Moldova: „Cât se poate?” sau „Deja sunt la fiecare colț!”
Răspunsul este că legislația concurenței nu urmărește să împiedice dezvoltarea unei companii doar pentru că aceasta a devenit mare. Statul poate și trebuie să controleze concentrările economice și fuziunile dintre întreprinderi, însă nu poate interzice dezvoltarea organică a unei afaceri.
În cazul celei mai mari rețele din Republica Moldova, este adevărat că, de-a lungul timpului, aceasta a preluat mai multe rețele concurente. În același timp însă, o parte semnificativă a magazinelor sale au fost deschise în mod organic, inclusiv în localități în care anterior nu existau magazine similare. În multe dintre aceste localități, alți comercianți nu au fost interesați să investească, iar apariția unei rețele moderne a însemnat pentru consumatori o ofertă mai diversificată și prețuri mai competitive.
Rolul autorității de concurență nu este să oprească dezvoltarea companiilor, cât de mari ar fi, ci să se asigure că aceasta nu are loc prin eliminarea concurenței. De aceea, statul poate și trebuie interveni atunci când o companie cumpără un concurent și tranzacția ridică probleme concurențiale, însă nu poate interzice deschiderea unor magazine noi doar pentru că întreprinderea este deja foarte mare.
– O observație procedurală interesantă
Mai există un aspect interesant legat de această tranzacție, care mi-a atras atenția.
Consiliul Concurenței a publicat anunțul privind începerea examinării notificării la 22 iunie 2026, iar deja a doua zi a anunțat existența unor îngrijorări concurențiale. În Monitorul Oficial, anunțul privind notificarea a apărut chiar mai târziu, la 26 iunie, deja după ce Consiliul a anunțat public existența îngrijorărilor.
De ce ridică semne de întrebare acest lucru?
În mod obișnuit, autoritatea identifică îngrijorările concurențiale după o anumită perioadă de analiză, în care colectează informații suplimentare de la părți și de la alți participanți ai pieței. În acest caz însă, îngrijorările au fost formulate practic imediat după anunțarea examinării notificării și chiar înainte ca anunțul privind notificarea să fie publicat în Monitorul Oficial.
O posibilă explicație este că o parte importantă a analizei a fost realizată în etapa de completare și clarificare a informațiilor, înainte ca notificarea să fie declarată completă și efectiv depusă. O asemenea practică este bine cunoscută la nivelul Uniunii Europene, unde numeroase aspecte sunt discutate în cadrul procedurii de pre-notificare. Deși Legea concurenței din Republica Moldova nu reglementează expres o astfel de procedură, consultări preliminare au loc, în practică, și la noi.
Totuși, pentru practica Consiliului Concurenței din Republica Moldova, o identificare atât de rapidă a îngrijorărilor concurențiale este neobișnuită. De exemplu, De exemplu, în cazul tranzacției privind preluarea activelor Natur Bravo de către Orhei-Vit (despre care vom discuta mai jos), notificarea a fost anunțată la 11 iunie 2026, iar îngrijorările concurențiale au fost făcute publice abia două săptămâni mai târziu, la 26 iunie.
Rămâne de văzut dacă asistăm la o eficientizare semnificativă a procesului de analiză a concentrărilor economice sau dacă acest caz reprezintă doar o excepție. Dacă este vorba despre o schimbare de practică și aceasta va conduce la examinarea mai rapidă a notificărilor, evoluția nu poate fi decât salutată. Concluziile le vom putea trage odată cu analiza mai multor decizii ale Consiliului Concurenței care vor fi adoptate în viitorul apropiat…
2) Preluarea activelor ÎCS ”Natur Bravo” SA de către ”Orhei-Vit” SRL
A doua tranzacție asupra căreia Consiliul Concurenței și-a exprimat recent îngrijorările privește preluarea preluarea de către compania „Orhei-Vit” SRL (brandurile Vita, Naturalis, Gustos, Vita Baby) a activelor întreprinderii „Natur Bravo” SA (brandurile Delicios, Natur Bravo). Ambele întreprinderi activează în domeniul procesării fructelor și legumelor.
Potrivit comunicatului publicat de autoritate, principalele riscuri concurențiale identificate sunt:
- consolidarea puterii de cumpărare a părții notificatoare, rezultate în urma tranzacției;
- reducerea oportunităților de comercializare pentru o parte dintre furnizorii de fructe și legume care nu se regăsesc în lista furnizorilor întreprinderii „Orhei-Vit” SRL;
- creșterea dependenței economice a furnizorilor față de „Orhei-Vit” SRL, ceea ce ar putea reduce puterea acestora de negociere.
Observăm aceeași tendință remarcată și în cazul Moldretail Grup: Consiliul Concurenței acordă o atenție tot mai mare efectelor concentrărilor economice asupra furnizorilor, nu doar asupra consumatorilor și concurenților direcți. Este o evoluție binevenită și în concordanță cu practica europeană, unde efectele asupra piețelor de achiziție reprezintă o componentă importantă a controlului concentrărilor.
Totuși, analiza unei astfel de tranzacții nu ar trebui să se limiteze la constatarea că întreprinderea rezultată va avea o putere de cumpărare mai mare. Întrebarea esențială este dacă această putere îi va permite să influențeze în mod semnificativ condițiile comerciale practicate pe piață și dacă aceasta poate afecta concurența.
În afară de aceasta, analiza nu ar trebui să se limiteze doar la relațiile dintre procesator și furnizorii de materie primă. Ea trebuie să examineze și efectele asupra concurenței dintre procesatori. Chiar dacă tranzacția nu conduce la apariția unei poziții dominante, reducerea numărului de concurenți poate diminua presiunea concurențială dintre operatorii rămași pe piață sau poate facilita apariția unor efecte coordonate.
Din păcate, comunicatul Consiliului Concurenței nu conține suficiente informații pentru o analiză independentă a acestor aspecte. În lipsa unor informații privind cotele de piață, structura pieței sau alte elemente care au fundamentat preocupările concurențiale ale autorității, este dificil de apreciat cât de ridicate sunt, în realitate, riscurile identificate.
Rămâne, așadar, să așteptăm publicarea deciziei motivate. Dincolo de soluția adoptată în acest caz concret, va fi interesant de urmărit dacă aceasta va confirma o tendință mai largă: trecerea de la o analiză bazată preponderent pe indicatori structurali la o evaluare economică mai aprofundată a efectelor concentrărilor economice.
În loc de concluzie
Cele două tranzacții arată că practica Consiliului Concurenței în materia concentrărilor economice începe să evolueze. Observăm o atenție mai mare nu doar față de efectele asupra consumatorilor și concurenților, ci și față de impactul asupra furnizorilor și asupra structurii lanțurilor de aprovizionare. Este o evoluție firească și în concordanță cu tendințele din practica europeană.
În același timp, această evoluție ar trebui însoțită și de o aprofundare a analizei economice. Indicatorii structurali, precum cotele de piață sau indicele HHI, sunt instrumente utile, însă reprezintă doar punctul de plecare al analizei. Concluziile privind efectele unei concentrări economice trebuie să rezulte din evaluarea funcționării concrete a pieței, a comportamentului participanților și a efectelor probabile ale tranzacției.