La 19 martie 2026, Curtea de Justiție a UE a adoptat două hotărâri privind operațiunile de concentrare economică dintre companiile RWE și E.ON (Cauzele conexe C-171/24 P — C-177/24 P și Cauzele conexe C-178/24 P și C-179/24 P). Ambele hotărâri vizează aceleași operațiuni și sunt, în esență, identice.
Hotărârile abordează mai multe probleme de actualitate, în special:
- posibilitatea calificării mai multor tranzacții interconectate, dar notificate separat, ca o singură concentrare economică;
- posibilitatea calificării unui schimb reciproc de active între concurenți ca un cartel și aplicabilitatea art. 101 TFUE la astfel de concentrări economice;
- obligația Comisiei Europene de a evalua din oficiu o concentrare care nu i-a fost notificată — un aspect cu implicații directe pentru legislația și practica din Republica Moldova.
Circumstanțele cauzei:
În martie 2018, companiile RWE și E.ON au anunțat o serie de tranzacții reciproce și interconectate, care formau împreună o tranzacție complexă:
Prima tranzacție: RWE preia de la E.ON anumite active de producere a energiei electrice. Notificată Comisiei Europene la 22 ianuarie 2019 și autorizată la 26.02.2019.
A doua tranzacție: E.ON preia activele de distribuție și comercializare ale companiei Innogy — filială a RWE. Aceasta este tranzacția contestată ulterior la CJUE.
Operațiunea s-a desfășurat în două etape: mai întâi E.ON a preluat Innogy în întregime, iar ulterior a cedat către RWE activele Innogy legate de producerea energiei din surse regenerabile. Notificată Comisiei la 31 ianuarie 2019. În martie 2019, Comisia a inițiat Faza II, și la 17.09.2019, a autorizat concentrarea, după acceptarea angajamentelor propuse de E.ON.
A treia tranzacție: RWE achiziționează o cotă de 16,67% din capitalul E.ON. Notificată Oficiului Federal pentru Carteluri din Germania (Bundeskartellamt) și autorizată de acesta la 26.02.2019 (înainte de autorizare a celei de-a două concentrare de către Comisia Europeană).
În ianuarie 2021, nouă companii terțe au contestat la Tribunal decizia Comisiei de autorizare a celei de-a doua operațiuni.
PROBLEMELE EXAMINATE DE CURTEA DE JUSTIȚIE:
- Poate un schimb de active între concurenți (care constituie mai multe concentrări economice interconectate) să constituie un cartel în sensul art. 101 TFUE?
Reclamanții au susținut că RWE și E.ON au împărțit între ele lanțul valoric și piața germană a energiei electrice printr-o serie de tranzacții interconectate — ceea ce ar reprezenta, în esență, un cartel de împărțire a pieței.
Argumentul a fost respins de ambele instanțe. Curtea a reținut că, atunci când o concentrare a fost notificată, singurul act aplicabil este Regulamentul de concentrări nr. 139/2004. Acesta realizează un control preventiv al operațiunilor de concentrare, inclusiv din perspectiva obiectivelor stabilite la art. 101 și 102 TFUE. Prin urmare, toate problemele legate de restricționarea concurenței urmau să fie examinate exclusiv prin prisma acestui Regulament.
Curtea a făcut o distincție față de cauza Towercast (Cauza C-449/21). În acea cauză, Curtea a statuat că o concentrare care nu atinge pragurile de notificare poate fi totuși examinată din perspectiva abuzului de poziție dominantă, conform art. 102 TFUE. În cauza de față, operațiunea a fost notificată — prin urmare, Comisia era obligată să o examineze conform regulilor privind concentrările economice, nu al celor privind înțelegerile anticoncurențiale.
Totodată, Curtea nu a exclus definitiv posibilitatea examinării mai multor operațiuni interconectate, ca în situația în cauză, din perspectiva existenței unui acord anticoncurențial. Doar că Curtea a specificat că, dacă în astfel de situație există indicii de acord anticoncurențial, orice parte interesată poate depune o plângere la Comisie conform Regulamentului nr. 1/2003 — care ar urma să decidă dacă deschide sau nu o investigație.
- Dacă mai multe concentrări interconectate pot forma o singură concentrare economică
Reclamanții au invocat că, deși cele trei tranzacții au fost notificate separat, ele trebuiau examinate ca o singură concentrare economică. Nici părțile nu au negat că toate cele trei operațiuni erau componente ale unei tranzacții complexe și interdependente. În sprijinul argumentului lor, reclamanții au invocat Considerentul 20 din preambulul Regulamentului 139/2004, potrivit căruia operațiunile strâns legate printr-o condiționare reciprocă, desfășurate într-un interval de timp rezonabil, trebuie tratate ca o singură concentrare.
Curtea a respins această interpretare. Ea a statuat că interdependența dintre tranzacții nu este suficientă. Pentru a forma o singură concentrare, tranzacțiile trebuie să aibă ca rezultat dobândirea controlului economic asupra uneia sau mai multor întreprinderi de către aceleași întreprinderi. Or, în cazul de față, fiecare tranzacție avea dobânditori diferiți și active diferite: E.ON a preluat Innogy, RWE a preluat active de la E.ON, iar RWE a dobândit o participație minoritară în E.ON — fără ca vreuna dintre aceste operațiuni să constituie o verigă intermediară spre un obiectiv comun de control.
Cu alte cuvinte: mai multe tranzacții pot forma o singură concentrare doar dacă vizează în final același obiect al controlului. Nu este suficient ca ele să fie atât de strâns legate încât una să nu poată avea loc fără cealaltă.
- Este Comisia obligată să evalueze din oficiu compatibilitatea unei concentrări nenotificate?
Acesta este aspectul cu cele mai directe implicații pentru Republica Moldova.
Reclamanții au susținut că Comisia ar fi trebuit să trateze a treia tranzacție — notificată la Bundeskartellamt, nu la Comisie — ca parte a operațiunii examinate de ea și să o evalueze în aceeași procedură.
Curtea a reținut că, deși a menționat a treia tranzacție în notele de subsol din decizia sa și a ținut cont de efectele ei în analiza celei de-a doua operațiuni, Comisia a procedat corect atunci când nu le-a examinat împreună ca pe o singură operațiune.
Curtea expres a indicat că Comisia nu poate examina o concentrare care nu i-a fost notificată conform cerințelor Regulamentului nr. 139/2004. (pct. 86 din Hotărîrea C-171/24 P).
Reclamanții considerau că a treia tranzacție avea dimensiune comunitară și trebuia notificată Comisiei, aveau posibilitatea să depună o plângere în acest sens. Numai în urma unei plângeri Comisia ar fi fost obligată să se pronunțe asupra propriei competențe și, dacă ar fi constatat că operațiunea trebuia notificată, să aplice amenda corespunzătoare (pct. 86). În absența unei plângeri, Comisia nu era obligată să acționeze din oficiu (pct. 87).
De ce contează aceasta pentru Republica Moldova?
De-a lungul anilor, în Republica Moldova s-a stabilit o practică prin care Consiliul Concurenței, atunci când deschidea o investigație privind o concentrare nenotificată, examina concomitent și compatibilitatea acesteia cu piața. Aceasta diferă de abordarea Comisiei Europene, care tratează cele două aspecte în proceduri distincte: una privind încălcarea obligației de notificare, alta privind compatibilitatea concentrării — aceasta din urmă declanșată abia după depunerea unei notificări formale.
Legea concurenței nr. 183/2012 nu reglementează expres această chestiune. Totuși, art. 72 alin. (3) leagă cuantumul amenzii pentru nenotificare de rezultatul evaluării compatibilității concentrării — ceea ce, în practică, face imposibilă aplicarea amenzii fără o evaluare prealabilă a fondului concentrării. Această construcție legislativă creează o dependență procedurală între cele două aspecte, incompatibilă cu logica procedurală confirmată de Curtea de Justiție în această cauză.
În lumina acestor hotărâri, atât Legea concurenței, cât și practica Consiliului Concurenței ar necesita revizuire. Este de menționat că proiectul de modificare a legii, aflat în prezent în examinare, nu abordează această problemă. Dacă va fi adoptat în varianta actuală, practica existentă va rămâne neschimbată. Pentru a asigura totuși conformitatea practicii naționale cu principiile procedurale confirmate de Curtea de Justiție, proiectul ar trebui ajustat astfel încât să permită desfășurarea separată a celor două proceduri.